noapte lungă
cer noros
în întunericul umed şi gros
ca o pătură de pus pe spatele cailor când plouă
oraşul pare mort
în dosul ferestrelor ‒ negre găvane ‒
fericiţi sau nefericiţi oamenii
dorm
fac copii sau
din solidaritate cu mine
au insomnii
deasupra copacilor pe deal
luminat ca o farfurie
zburătoare
doar spitalul pare
plin de viaţă
obraji buhăiţi
gura amară
şi-o mie de ace
voi avea mâine în ochi
refuz să gândesc negativ
privesc spre tine – dormi cu gura căscată
ptiu să nu te deochi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu