Eram plictisită
Erai plictisit.
M-ai privit.
Te-am privit.
Între pupilele noastre rotunde
câmpul magnetic
a început să ardă mocnit.
Te-ai ridicat greoi
ca după o zi de sapă
Eu te-am privit cu ochi sperioşi
de ciută când se-adapă
şi când braţul tău m-a cuprins
m-am lipit de tine
ca melcul de frunza uscată.
Pe dinafară păstram alură de fată
dar sigur şi încet
în interior
începând de la un picior
spre lobul drept
mă transformam
în trestie
în bestie
în trestie
în bestie
în trestie
în bestie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu