luni, 19 decembrie 2011

VIS

Astă noapte te-am visat.
Se făcea că eram amândoi pe-o cărare
stăteam la soare
şi ne mângâiam încet cu antenele.
Tu aveai pe burtă o culoare
mai închisă decât a mea
Eu eram mai mare decât tine
în înălţi-lăţi-lungime
şi mă smiorcăiam că mă dor
cele patru picioare de pe partea dreaptă.
Aşteaptă, ai zis
am parafa la mine
şi-ţi pot scrie dacă vrei un sirop de stănjenei
şi trei ture-n căluşei
până vine vara
dimineaţa, la prânz şi seara.
Şi-n timp ce căutai prin florile unui cais
ceva de scris
eu am adormit în iarbă
sub o frunză de păpădie ofilită.
M-am trezit brusc, uimită
că afară ninge
şi că nu mă doare nimic
absolut nimic !

DAVID, INTAIUL MEU NUME

Ah, mamă mamă
maaaaamăăăăă
ştiu că n-a depins de tine
dar de ce nu m-ai făcut bărbat?
Aş fi putut acum
să tai porci şi să beau ţuică fiartă
să sparg lemne
să car în spinare saci
să icnesc
să răcnesc
să râgâi
să sudui
să fut femei
Nu să stau aici
ascunsă sub farduri ieftine
făcând schimb de reţete pentru
prajituri şi cozonaci
când de fapt
Vai ce m-aş îmbăta !
Vai ce-aş mai sparge nişte lemne !
Vai ce-aş băga un cuţit într-un porc !

Z.Z. 2000

sâmbătă, 17 decembrie 2011

PLICTISEALĂ C.F.R.

Eu mă uitam pe geam
Tu te uitai pe geam
Ei se uitau pe geam
Ele se uitau pe geam
Noi toţi ne uitam
pe geam
când s-a deschis uşa brusc
şi o voce a spus:
“biletele şi legitimaţiile de călătorie
la control !”
Opt capete s-au întors
Opt perechi de ochi l-au privit
DUMITRU SĂCĂRUŢ scria cu litere mov
pe legitimaţia din piept
şi găuritorul lui
scotea un sunet perfect
ochii lui erau căprui verzui
buzele roşii rozalii
degetele lungi
cu unghii sidefii
şi desigur
Doamna Săcăruţ, mama lui
Doamna Săcăruţ, soţia lui
şi născuţii sau nenăscuţii lui
copii Ics, Igrec şi Zet Săcăruţ îl iubeau
tare tare mult
nimeni
nici eu
nu mai priveam pe geam
nici tu
nu mai priveai pe geam
nici ei, ele
nu mai priveau pe geam
şi ce păcat
tocmai se lăsa seara lin
lin
tocmai începuse să ningă lin
lin
trenul tocmai intra în gară lin
lin
ca penisul într-un vagin
bine lubrifiat.

Fain bărbat
Săcăruţ ăsta !

DOAR DIN CAUZA OCHELARILOR

Mai ţii minte
ochelarii de cal
ce mi i-ai cumpărat
în vara în care eram în concediu la mare
şi nu se găseau ochelari de soare ?

I-am păstrat de atunci
în sertarul noptierei
lângă pachetul de fân concentrat
cu arome dulci
din care-mi ceri uneori seara
câte-un tain
‘nainte să te culci.

Mi-i mai pun şi acum
câteodată
toamna când e ceaţă
şi vreau să-ţi văd mutra
good looking
în zori
când pleci la hipodrom
să faci jogging.

Îmi place să te privesc alergând
fiindcă ai glezne fine
ten de arab
şi din profil
semeni puţin cu El-Zorab.

vineri, 16 decembrie 2011

NU MI-E BINE DOAMNE, CE SĂ MĂ FAC ?

Mergeam pe stradă. Era soare.
Am întâlnit un poştaş cu geanta burduşită
de ziare, reviste şi scrisori.
Era rumen în obraji şi avea bicicletă.
Am vrut să mă fac poştaş !
Lângă farmacie, o ţigancă tânără şi soioasă
vindea narcise, lalele, zambile şi liliac.
Am vrut să mă fac albină!
În dreptul spitalului judeţean, din ambulanţă,
doi zdrahoni au scos pe targă o femeie
bătrână. Avea năframă, privirea pierdută
şi strângea în mâna dreaptă o batistă.
Brusc, am vrut să mă fac Bunica.
Şi s-o mai nasc încă o dată pe Mama !
Am intrat în librărie. Am răsfoit o grămadă
de cărţi. Mi-am cumpărat una de versuri.
Am vrut să mă fac Paul Vinicius !
La întoarcerea spre casă, un păianjen
mititel mi-a tăiat calea.
Era grăbit şi părea foarte tandru.
Am vrut să mă fac păianjen femelă!
Pe urmă am vrut să mă fac iarbă.
Pe urmă am vrut să mă fac păpădie.
Pe urmă am vrut să mă fac nor.
Am intrat la “Boema”. Am luat un Cola
şi o sută de vodcă.
M-am făcut praştie !


joi, 15 decembrie 2011

IARNA PE ULIŢĂ

Pe o străduţă murdară
cu plăcuţă bilingvă
stă să ningă
şi limbile noastre fierbinţi
se-ncolăcesc printre salivă şi dinţi
într-un sărut colorat
oficial
roşu / piros
galben / feher
şi albastru / es zöld

NOAPTE ALBĂ

noapte  lungă
cer noros
în întunericul umed şi gros
ca o pătură de pus pe spatele cailor când plouă
oraşul pare mort

în dosul ferestrelor ‒ negre găvane ‒
fericiţi sau nefericiţi oamenii
dorm
fac copii sau
din solidaritate cu mine
au insomnii

deasupra copacilor pe deal
luminat ca o farfurie
zburătoare
doar spitalul pare
plin de viaţă

obraji buhăiţi
gura amară
şi-o mie de ace
voi avea mâine în ochi
refuz să gândesc negativ
privesc spre tine – dormi cu gura căscată
ptiu să nu te deochi !

PORTRET DE BĂRBAT, IARNA

geantă neagră
fular negru
haină neagră
sacou negru
cămaşă neagră
tricou negru
pantaloni negri
şosete negre
pantofi negri
şireturi negre
păr negru
ochi negri
buze frumoase
tolănit pe fotoliul roşu de pluş
crescătorul de pisici
are lipici

da’ nu ştiu de ce
nu ştiu de ce
nu ştiu de ce
să mor dacă ştiu...

miercuri, 14 decembrie 2011

INVITAŢIE LA DANS

Eram plictisită
Erai plictisit.
M-ai privit.
Te-am privit.
Între pupilele noastre rotunde
câmpul magnetic
a început să ardă mocnit.
Te-ai ridicat greoi
ca după o zi de sapă
Eu te-am privit cu ochi sperioşi
de ciută când se-adapă
şi când braţul tău m-a cuprins
m-am lipit de tine
ca melcul de frunza uscată.

Pe dinafară păstram alură de fată
dar sigur şi încet
în interior
începând de la un picior
spre lobul drept
mă transformam
în trestie
în bestie
în trestie
în bestie
în trestie
în bestie

marți, 13 decembrie 2011

NARCISSUS POETICUS

Vin de la serviciu
cu caliciul şi petalele
deschise
de prea multe vise
şi simt în gură
nostalgia unei ploi
şi dorinţa de a fi în doi.
Pe strada mare
m-abat puţin de la cărare
dar nu prea tare
cât să fac o baie în Nil
şi să-mi pun
o picătură de parfum
peste pistil.
Mă-ndrept apoi spre casă
tiptil tiptil
de teamă să nu sperii albinele
îmi aranjez c-un ultim gest staminele
şi aştept
înfiorată ca o fată
să simt
atingerea polenului.

EA ERA DE VIŢĂ

Ea era de viţă burgheză
vorbitoare de cinci limbi
engleză olandeză
finlandeză
malteză şi franceză
Se pregătea de câţiva ani
să facă o sinteză
despre biofotogeneză
ca teză
de doctorat.
Câteodat’
seara se plictisea
mai ales când stătea
tolănită pe dormeză
cu privirea spre faleză
şi visa cum ar trăi
dacă ar fi
o gheişă japoneză.
Era o simplă ipoteză
ea nu putea
să fie aşa
fiindcă era
urâtă şi obeză
şi-n paranteză
fie spus
în loc de dinţi natur
avea proteză
zâmbetul strâmb
şi limba ascuţită
ca o freză.

luni, 12 decembrie 2011

PORTRET DE FETIŢĂ PISICĂ

1. Fetiţa pisică s-a născut iarna
înaintea unei ninsori
odată cu ţipătul unui porc înjunghiat.
Are năsucul umed şi sidefat
poartă după urechea dreaptă
două flori
şi-n picioare
pantofiori
cu fundiţă.
E o fetiţă tare tare cuminte
nu bea nu fumează nu minte
şi nu se sărută fără prezervativ.
Are blăniţa rogvaiv primăvara
şi-n restul anului
neagră lucioasă
pare – fără a fi de fapt –
de rasă.
2. Semn particular: ochii ei mari căprui
devin verzi
foarte verzi
când o dezmierzi.
3.. Fetiţa pisică a murit toamna
între două ploi
în timp ce doi
indivizi reparau în baie
chiuveta defectă.
A fost : a. sinucidere
              b. accident
              c. moarte naturală

Încercuiţi , vă rog, varianta corectă ! 

duminică, 11 decembrie 2011

DACĂ DRAGOSTE NU E Atuncea ce ?

Inima îmi e stropită
cu picăţele mov
când sunt îndrăgostită.

Dacă şi el mă iubeste
inima – normal –
îmi creşte
şi picăţelele dispar
adică se transformă
în adevarate pete
violete.

Dacă el nu mă iubeste
Poc ! inima-mi plesneşte
şi în loc
îmi creşte-un chiparos  stufos
cu toate frunzele pe dos.

AUTOBIOGRAPHIA


Când am ajuns acolo
primul lucru, m-au pus pe cântar.
E cam slabă de înger
au spus roind diafan
în jurul meu
dar nici dincolo n-o putem trimite.
Ce facem ?
Daţi-i nişte aripi de libelulă
a hotărât cel cu pene strălucitoare
privindu-mă atent
din cap până-n picioare
şi trimiteţi-o degrabă în...

N-am auzit continuarea
ei au plecat cântând
totul s-a-ntunecat
şi m-am trezit plângând
născându-mă
a doua oară.

sâmbătă, 10 decembrie 2011

ŞAPTE SCRISORI CĂTRE CRISTIAN POPESCU

1.

Dragă Cristian,

Azi e 1 iunie.
Afară e aşa de cald !
Aici, în biserică, e răcoare. Şi linişte.
Părintele e plecat să-şi ducă la reparat pantofii
îmi spune, în soaptă, bătrana de la lumânări.
Vecernia începe la şase. Câte doriţi ?
Patruzeci.
In partea dreaptă pentru morţi, în partea stângă pentru vii.
Dau din cap c-am înţeles şi le pun pe toate în partea dreaptă.
Sunt galbene portocalii ca mierea de albine.
Le aprind încet, le asez una câte una, în formă de tort,
în timp ce cânt în gând un cântecel nici trist nici vesel.
Azi e 1 iunie.
Afară e aşa de cald!
2.

Dragă Cristian,

Plouă.
Ieri n-am făcut altceva decât să te privesc. O fotografie alb negru,
în care râzi cu capul dat pe spate. Te-am visat şi astă noapte.
Cântau mierle împăiate în jurul tău. E de rău sau de bine ?
Ce mai contează. Se schimbă vremea când visezi morţi,
zicea bunica. Erai braţ la braţ cu Arta, ea era cam încercănată
‒ în spatele fiecărui bărbat împlinit se află o femeie obosită  
şi-n urma voastră veneau copiii
cuminţi
doi câte doi de mână
mâncau napolitane învelite în ciocolată
şi aveau aripi colorate.
M-am trezit şi n-am aflat dacă erau ai voştri
sau era grădiniţa raiului.
Se schimbă vremea când visezi morţi, zicea bunica.
Vezi ? Are dreptate! Astăzi plouă.

3.

Dragă Cristian,

În oraş s-a deschis un magazin de ştampile.
Săptămâna trecută am stat acolo o oră şi jumătate la rând
împreună cu un doctor cardiolog. El îşi făcea o parafă
în formă de inimă, pentru bolnavii irecuperabili.
Eu mi-am comandat o ştampilă cu gura ta
după o poză dintr-o revistă literară mai veche.
O ţin pe noptieră, lângă o tuşieră
în care torn din când în când
câte-o sticluţă întreagă cu parfum de liliac.
Seara, după ce mă dezbrac, mă bag în pat
sting lumina
şi-mi ştampilez pe unde apuc
tot trupul.

4.

Dragă Cristian,

Pentru tine, astăzi la prânz, am născut un poem.
Nu ţi-l pot trimite. Nici arăta.
E prematur.
L-au pus în incubator.
Seamănă cu amândoi.

5.

Dragă Cristian,

Te-am sunat aseară. Nu erai acolo. Mi-a răspuns un tip şi mi-a spus că eşti pe traseu.
Care traseu? l-am întrebat. Mi-a explicat că la ei eşti vatman. Asta, cică, ţi-ai dorit tu,
aşa ai scris acolo, la ei în chestionar, imediat după ce ai ajuns. Că vrei să ai un tramvai,
"tramvaiul douăşase. Cu compostoare de argint şi geamuri din cel mai curat cristal.
Cu scaune capitonate şi cu bare de susţinere învelite în pluş.” Şi dorinţa ţi s-a îndeplinit. 
O singură problemă e cu toată povestea asta, mi-a mai spus.
De când ai apărut tu, nu mai vor îngeroaicele să zboare.
Stau toate grămadă prin staţii, ca roiurile de albine.
Toate vor în tramvaiul douăşase.
Am rămas mută.
Mă bucur că eşti fericit.
Aşa că, de pe Pământ, ce să-ţi mai povestesc.
6.

Dragă Cristian,

de joi lucrez la  o mercerie, vând nasturi coloraţi cu gust de fructe
şi panglici parfumate la metru.Visul meu secret e să ajung
patroana unui magazin din centru, un magazin cu vitrine uriaşe,
strălucitoare. Atunci îţi voi îndeplini o dorinţă. Voi comanda un manechin
cu chipul tău şi-am să te aşez, aşa cum ai vrut tu, în vitrină.
Am să te îmbrac cu hainele cele mai frumoase, ultimul răcnet,
o să-ti pieptăn părul lucios de păpuşă
cu dragoste, cu dragoste, cu dragoste în fiecare zi
şi-o să te dau cu lavandă şi cu parfum de floare de cicoare
din cap până-n picioare.
Tu n-o să ai nimic altceva de făcut decât să zâmbeşti cui vrei tu
şi să te uiţi toată ziua după femei. E-heeeei ...


7.

Dragă Cristian,

Aseară am revăzut Arizona Dream.
M-am gândit mult la tine.
De ce să-ţi mai scriu ?
N-ar fi mai simplu
să dau o fugă
şi să te-ntâlnesc ?