De Bobotează
ziua în care
era aşteptat
de dimineaţă până pe-nserat
să vină
popa cu crucea
era în fiecare an la fel
o zi plicticoasă
geroasă
şi lungă ca un roman rusesc.
Eram în vacanţă
tata ne trezea mai devreme decât de obicei
mama îşi aşternea
cuverturile cu ruji
pe toate paturile
şi stam aşa
în aşteptare, cu uşile odăilor larg deschise
să poată popa stropi peste tot locul.
Focul
duduia în toate sobele din casă
şi pe masă
era aşezată faţa de masă cea mai frumoasă
o cană cu apă şi-o sută de lei.
Fratele meu când şi când
intra pe uşă cântând
cu glasul îngroşat
În Iordaaaan botezându-te tu Doamneeeee
tata, care moţăia pe-un capăt de pat,
cu palmele împreunate sub obraz
în formă de pernă
sărea buimac precum soldatul la apel
mama făcea la fel
închizându-şi cu grabă
cartea de rugăciuni de pe genunchi.
Noi râdeam de fiecare dată cu aceeaşi poftă.
Amu, dacă tot m-aţi sculat,
mă duc să dau ometul,
că văd că iar s-o ‘coperit cărarea -
zicea tata trăgându-şi
cuşma peste urechile enorme.
Pe înserat
după vreo câteva alarme false
fals şi pe nas cântând
intra popa cel adevărat
burduhănos şi roşu
încercănat
obosit
stropea pe unde apuca plictisit
cu pămătuful lui mare de busuioc
şi mă-ntreba când ajungea în dreptul meu
mereu
în fiecare an
acelaşi lucru: şi tu, draguţă, în ce clasă eşti?
Pereţii şiroiau de agheazmă în urma lui
mirosul busuiocului
încet încet trecea
în timp ce mama încălzea
carnea şi cârnaţul de porc proaspăt
No, haideţi să mâncăm, că azi n-am făcut nimica
spunea tata supărat
toată ziua ne-o trecut
aşteptându-l pe popa, europa
liberă oare s-o fi gătat ?
Mâncam
şi nimănui nu-i mai păsa
că afară
ninsoarea acoperea încet
de tot cărarea.
