joi, 5 ianuarie 2012

CRĂCIUN 1997

În biserica
din inima oraşului
cu copaci desfrunziţi şi zăpadă murdară
înainte cu douăzeci şi patru de luni
de sfârşitul acestei lumi
ce vedere mi-nu-na-aa-tăăăă
şi un damf puternic
“for men”, “for woman” şi “ohne alkohol”.
Brusc mi s-a făcut dor
de o zăpadă argintie
şi de copilărie
când în bisericuţa de pe deal
miroasea a tămâie
a busuioc
a levănţică
şi-a haine de bunică.

M-am apropiat de altar
să sărut icoana
şi trupul gol al lui Iisus
de jos şi până sus
părea însângerat
de gurile rujate
care ‘naintea mea l-au sărutat.
Mi s-a făcut greaţă şi am plecat
fără să mă mai mir
că sub patrafir
trupul gras al popii
trăsnea a transpiraţie şi a “Impuls”

Afară mirosea a iarnă şi a gaze de eşapament.
În echipament
de poliţist
un bărbat
le arăta oamenilor
calea cea bună.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu