VIS

Astă noapte te-am visat.

Se făcea că eram amândoi pe-o cărare

stăteam la soare

şi ne mângâiam încet cu antenele.

Tu aveai pe burtă o culoare

mai închisă decât a mea

Eu eram mai mare decât tine

în înălţi-lăţi-lungime

şi mă smiorcăiam că mă dor

cele patru picioare de pe partea dreaptă.

Aşteaptă, ai zis

am parafa la mine

şi-ţi pot scrie dacă vrei un sirop de stănjenei

şi trei ture-n căluşei

până vine vara

dimineaţa, la prânz şi seara.

Şi-n timp ce căutai prin florile unui cais

ceva de scris

eu am adormit în iarbă

sub o frunză de păpădie ofilită.

M-am trezit brusc, uimită

că afară ninge

şi că nu mă doare nimic

absolut nimic !

DAVID, INTAIUL MEU NUME

Ah, mamă mamă

maaaaamăăăăă

ştiu că n-a depins de tine

dar de ce nu m-ai făcut bărbat?

Aş fi putut acum

să tai porci şi să beau ţuică fiartă

să sparg lemne

să car în spinare saci

să icnesc

să răcnesc

să râgâi

să sudui

să fut femei

Nu să stau aici

ascunsă sub farduri ieftine

făcând schimb de reţete pentru

prajituri şi cozonaci

când de fapt

Vai ce m-aş îmbăta !

Vai ce-aş mai sparge nişte lemne !

Vai ce-aş băga un cuţit într-un porc !

Z.Z. 2000

PLICTISEALĂ C.F.R.

Eu mă uitam pe geam

Tu te uitai pe geam

Ei se uitau pe geam

Ele se uitau pe geam

Noi toţi ne uitam

pe geam

când s-a deschis uşa brusc

şi o voce a spus:

“biletele şi legitimaţiile de călătorie

la control !”

Opt capete s-au întors

Opt perechi de ochi l-au privit

DUMITRU SĂCĂRUŢ scria cu litere mov

pe legitimaţia din piept

şi găuritorul lui

scotea un sunet perfect

ochii lui erau căprui verzui

buzele roşii rozalii

degetele lungi

cu unghii sidefii

şi desigur

Doamna Săcăruţ, mama lui

Doamna Săcăruţ, soţia lui

şi născuţii sau nenăscuţii lui

copii Ics, Igrec şi Zet Săcăruţ îl iubeau

tare tare mult

nimeni

nici eu

nu mai priveam pe geam

nici tu

nu mai priveai pe geam

nici ei, ele

nu mai priveau pe geam

şi ce păcat

tocmai se lăsa seara lin

lin

tocmai începuse să ningă lin

lin

trenul tocmai intra în gară lin

lin

ca penisul într-un vagin

bine lubrifiat.

Fain bărbat

Săcăruţ ăsta !

DOAR DIN CAUZA OCHELARILOR

Mai ţii minte

ochelarii de cal

ce mi i-ai cumpărat

în vara în care eram în concediu la mare

şi nu se găseau ochelari de soare ?

I-am păstrat de atunci

în sertarul noptierei

lângă pachetul de fân concentrat

cu arome dulci

din care-mi ceri uneori seara

câte-un tain

‘nainte să te culci.

Mi-i mai pun şi acum

câteodată

toamna când e ceaţă

şi vreau să-ţi văd mutra

good looking

în zori

când pleci la hipodrom

să faci jogging.

Îmi place să te privesc alergând

fiindcă ai glezne fine

ten de arab

şi din profil

semeni puţin cu El-Zorab.

NU MI-E BINE DOAMNE, CE SĂ MĂ FAC ?

Mergeam pe stradă. Era soare.

Am întâlnit un poştaş cu geanta burduşită

de ziare, reviste şi scrisori.

Era rumen în obraji şi avea bicicletă.

Am vrut să mă fac poştaş !

Lângă farmacie, o ţigancă tânără şi soioasă

vindea narcise, lalele, zambile şi liliac.

Am vrut să mă fac albină!

În dreptul spitalului judeţean, din ambulanţă,

doi zdrahoni au scos pe targă o femeie

bătrână. Avea năframă, privirea pierdută

şi strângea în mâna dreaptă o batistă.

Brusc, am vrut să mă fac Bunica.

Şi s-o mai nasc încă o dată pe Mama !

Am intrat în librărie. Am răsfoit o grămadă

de cărţi. Mi-am cumpărat una de versuri.

Am vrut să mă fac Paul Vinicius !

La întoarcerea spre casă, un păianjen

mititel mi-a tăiat calea.

Era grăbit şi părea foarte tandru.

Am vrut să mă fac păianjen femelă!

Pe urmă am vrut să mă fac iarbă.

Pe urmă am vrut să mă fac păpădie.

Pe urmă am vrut să mă fac nor.

Am intrat la “Boema”. Am luat un Cola

şi o sută de vodcă.

M-am făcut praştie !

IARNA PE ULIŢĂ

Pe o străduţă murdară

cu plăcuţă bilingvă

stă să ningă

şi limbile noastre fierbinţi

se-ncolăcesc printre salivă şi dinţi

într-un sărut colorat

oficial

roşu / piros

galben / feher

şi albastru / es zöld

NOAPTE ALBĂ

noapte  lungă

cer noros

în întunericul umed şi gros

ca o pătură de pus pe spatele cailor când plouă

oraşul pare mort

în dosul ferestrelor ‒ negre găvane ‒

fericiţi sau nefericiţi oamenii

dorm

fac copii sau

din solidaritate cu mine

au insomnii

deasupra copacilor pe deal

luminat ca o farfurie

zburătoare

doar spitalul pare

plin de viaţă

obraji buhăiţi

gura amară

şi-o mie de ace

voi avea mâine în ochi

refuz să gândesc negativ

privesc spre tine – dormi cu gura căscată

ptiu să nu te deochi !

PORTRET DE BĂRBAT, IARNA

geantă neagră

fular negru

haină neagră

sacou negru

cămaşă neagră

tricou negru

pantaloni negri

şosete negre

pantofi negri

şireturi negre

păr negru

ochi negri

buze frumoase

tolănit pe fotoliul roşu de pluş

crescătorul de pisici

are lipici

da’ nu ştiu de ce

nu ştiu de ce

nu ştiu de ce

să mor dacă ştiu...

INVITAŢIE LA DANS

Eram plictisită

Erai plictisit.

M-ai privit.

Te-am privit.

Între pupilele noastre rotunde

câmpul magnetic

a început să ardă mocnit.

Te-ai ridicat greoi

ca după o zi de sapă

Eu te-am privit cu ochi sperioşi

de ciută când se-adapă

şi când braţul tău m-a cuprins

m-am lipit de tine

ca melcul de frunza uscată.

Pe dinafară păstram alură de fată

dar sigur şi încet

în interior

începând de la un picior

spre lobul drept

mă transformam

în trestie

în bestie

în trestie

în bestie

în trestie

în bestie

NARCISSUS POETICUS

Vin de la serviciu

cu caliciul şi petalele

deschise

de prea multe vise

şi simt în gură

nostalgia unei ploi

şi dorinţa de a fi în doi.

Pe strada mare

m-abat puţin de la cărare

dar nu prea tare

cât să fac o baie în Nil

şi să-mi pun

o picătură de parfum

peste pistil.

Mă-ndrept apoi spre casă

tiptil tiptil

de teamă să nu sperii albinele

îmi aranjez c-un ultim gest staminele

şi aştept

înfiorată ca o fată

să simt

atingerea polenului.

EA ERA DE VIŢĂ

Ea era de viţă burgheză

vorbitoare de cinci limbi

engleză olandeză

finlandeză

malteză şi franceză

Se pregătea de câţiva ani

să facă o sinteză

despre biofotogeneză

ca teză

de doctorat.

Câteodat’

seara se plictisea

mai ales când stătea

tolănită pe dormeză

cu privirea spre faleză

şi visa cum ar trăi

dacă ar fi

o gheişă japoneză.

Era o simplă ipoteză

ea nu putea

să fie aşa

fiindcă era

urâtă şi obeză

şi-n paranteză

fie spus

în loc de dinţi natur

avea proteză

zâmbetul strâmb

şi limba ascuţită

ca o freză.

PORTRET DE FETIŢĂ PISICĂ

1. Fetiţa pisică s-a născut iarna

înaintea unei ninsori

odată cu ţipătul unui porc înjunghiat.

Are năsucul umed şi sidefat

poartă după urechea dreaptă

două flori

şi-n picioare

pantofiori

cu fundiţă.

E o fetiţă tare tare cuminte

nu bea nu fumează nu minte

şi nu se sărută fără prezervativ.

Are blăniţa rogvaiv primăvara

şi-n restul anului

neagră lucioasă

pare – fără a fi de fapt –

de rasă.

2. Semn particular: ochii ei mari căprui

devin verzi

foarte verzi

când o dezmierzi.

3.. Fetiţa pisică a murit toamna

între două ploi

în timp ce doi

indivizi reparau în baie

chiuveta defectă.

A fost : a. sinucidere

              b. accident

              c. moarte naturală

Încercuiţi , vă rog, varianta corectă ! 

DACĂ DRAGOSTE NU E Atuncea ce ?

Inima îmi e stropită

cu picăţele mov

când sunt îndrăgostită.

Dacă şi el mă iubeste

inima – normal –

îmi creşte

şi picăţelele dispar

adică se transformă

în adevarate pete

violete.

Dacă el nu mă iubeste

Poc ! inima-mi plesneşte

şi în loc

îmi creşte-un chiparos  stufos

cu toate frunzele pe dos.

AUTOBIOGRAPHIA

Când am ajuns acolo

primul lucru, m-au pus pe cântar.

‒ E cam slabă de înger

au spus roind diafan

în jurul meu

dar nici dincolo n-o putem trimite.

Ce facem ?

‒ Daţi-i nişte aripi de libelulă

a hotărât cel cu pene strălucitoare

privindu-mă atent

din cap până-n picioare

şi trimiteţi-o degrabă în...

N-am auzit continuarea

ei au plecat cântând

totul s-a-ntunecat

şi m-am trezit plângând

născându-mă

a doua oară.

ŞAPTE SCRISORI CĂTRE CRISTIAN POPESCU

1.

Dragă Cristian,

Azi e 1 iunie.

Afară e aşa de cald !

Aici, în biserică, e răcoare. Şi linişte.

Părintele e plecat să-şi ducă la reparat pantofii

îmi spune, în soaptă, bătrana de la lumânări.

Vecernia începe la şase. Câte doriţi ?

Patruzeci.

In partea dreaptă pentru morţi, în partea stângă pentru vii.

Dau din cap c-am înţeles şi le pun pe toate în partea dreaptă.

Sunt galbene portocalii ca mierea de albine.

Le aprind încet, le asez una câte una, în formă de tort,

în timp ce cânt în gând un cântecel nici trist nici vesel.

Azi e 1 iunie.

Afară e aşa de cald!

2.

Dragă Cristian,

Plouă.

Ieri n-am făcut altceva decât să te privesc. O fotografie alb negru,

în care râzi cu capul dat pe spate. Te-am visat şi astă noapte.

Cântau mierle împăiate în jurul tău. E de rău sau de bine ?

Ce mai contează. Se schimbă vremea când visezi morţi,

zicea bunica. Erai braţ la braţ cu Arta, ea era cam încercănată

‒ în spatele fiecărui bărbat împlinit se află o femeie obosită  ‒

şi-n urma voastră veneau copiii

cuminţi

doi câte doi de mână

mâncau napolitane învelite în ciocolată

şi aveau aripi colorate.

M-am trezit şi n-am aflat dacă erau ai voştri

sau era grădiniţa raiului.

Se schimbă vremea când visezi morţi, zicea bunica.

Vezi ? Are dreptate! Astăzi plouă.

3.

Dragă Cristian,

În oraş s-a deschis un magazin de ştampile.

Săptămâna trecută am stat acolo o oră şi jumătate la rând

împreună cu un doctor cardiolog. El îşi făcea o parafă

în formă de inimă, pentru bolnavii irecuperabili.

Eu mi-am comandat o ştampilă cu gura ta

după o poză dintr-o revistă literară mai veche.

O ţin pe noptieră, lângă o tuşieră

în care torn din când în când

câte-o sticluţă întreagă cu parfum de liliac.

Seara, după ce mă dezbrac, mă bag în pat

sting lumina

şi-mi ştampilez pe unde apuc

tot trupul.

4.

Dragă Cristian,

Pentru tine, astăzi la prânz, am născut un poem.

Nu ţi-l pot trimite. Nici arăta.

E prematur.

L-au pus în incubator.

Seamănă cu amândoi.

5.

Dragă Cristian,

Te-am sunat aseară. Nu erai acolo. Mi-a răspuns un tip şi mi-a spus că eşti pe traseu.

Care traseu? l-am întrebat. Mi-a explicat că la ei eşti vatman. Asta, cică, ţi-ai dorit tu,

aşa ai scris acolo, la ei în chestionar, imediat după ce ai ajuns. Că vrei să ai un tramvai,

"tramvaiul douăşase. Cu compostoare de argint şi geamuri din cel mai curat cristal.

Cu scaune capitonate şi cu bare de susţinere învelite în pluş.” Şi dorinţa ţi s-a îndeplinit. 

O singură problemă e cu toată povestea asta, mi-a mai spus.

De când ai apărut tu, nu mai vor îngeroaicele să zboare.

Stau toate grămadă prin staţii, ca roiurile de albine.

Toate vor în tramvaiul douăşase.

Am rămas mută.

Mă bucur că eşti fericit.

Aşa că, de pe Pământ, ce să-ţi mai povestesc.

6.

Dragă Cristian,

de joi lucrez la  o mercerie, vând nasturi coloraţi cu gust de fructe

şi panglici parfumate la metru.Visul meu secret e să ajung

patroana unui magazin din centru, un magazin cu vitrine uriaşe,

strălucitoare. Atunci îţi voi îndeplini o dorinţă. Voi comanda un manechin

cu chipul tău şi-am să te aşez, aşa cum ai vrut tu, în vitrină.

Am să te îmbrac cu hainele cele mai frumoase, ultimul răcnet,

o să-ti pieptăn părul lucios de păpuşă

cu dragoste, cu dragoste, cu dragoste în fiecare zi

şi-o să te dau cu lavandă şi cu parfum de floare de cicoare

din cap până-n picioare.

Tu n-o să ai nimic altceva de făcut decât să zâmbeşti cui vrei tu

şi să te uiţi toată ziua după femei. E-heeeei ...

7.

Dragă Cristian,

Aseară am revăzut Arizona Dream.

M-am gândit mult la tine.

De ce să-ţi mai scriu ?

N-ar fi mai simplu

să dau o fugă

şi să te-ntâlnesc ?